Crizantema e tare mandra de numele ei. E o soricica, o cheama Crizantema si e tare mandra de numele ei. „E absolut perfect!“, spune mama. „E absolut perfect!“, repeta si tata. Dar in prima zi de scoala, Crizantema afla ca numele ei nu e chiar asa cum credea: e nume de floare, e caraghios si asa de lung, de nici nu incape pe ecuson. Micuta e trista si pleostita si numele ei i se pare oribil. Pana intr-o zi, cand o fiinta fermecatoare isi face aparitia in clasa: e profesoara de muzica. Toti o adora si – surpriza! – o cheama Margareta. Iar Crizantema infloreste din nou.
